Azi am încercat să fiu altfel. Azi am încercat s-o iubesc şi să-i arăt asta. Azi am încetat să fiu urâcioasă şi am lăsat-o să-mi umble prin gânduri. Azi am vrut să râdem şi să stăm împreună până târziu. Azi am vrut să fiu sentimentală, să nu mă mai ţin departe de nicio apropiere. Azi am fost gata să arunc toată indiferenţa. Azi am fost dezamăgită pentru a mia oară şi am înţeles că nicicând nu voi mai spera la ceea ce acum, într-o clipă de luciditate, numesc "minune". Azi am renunţat s-o mai iubesc în felul acela pueril şi i-am recunoscut toate detaliile. Azi m-am simţit dezgustată de tot ce am simţit, crezut, vrut, fost, până acum. Azi am înţeles că nu pot fi condamnată pentru ce am zis şi pentru ce voi zice. Azi regret că n-am fost mai nerecunoscătoare şi mai răutăcioasă. Azi ştiu că nimic nu se va mai schimba şi că nu mai caut nimic din ce ea mi-ar putea da.
Dar, în primul rând, azi am învăţat că fericirea mea este păstrată de ziua în care voi pleca de tot.