luni, 21 martie 2011

Dionysos

Mi s-a semnalat faptul că nerecunoscătoarea de mine reneagă literatura clasică. Eu, cinica, reneg "Jane Eyre", "Pe aripile vântului", "Mândrie şi prejudecată", "Raţiune şi simţire", şamd - cărţi pe care le-am citit cu plăcere şi pe care le-aş putea numi ca fiind "bune". Am primit un reproş mut, ce vroia să mă facă să înţeleg că nu-mi pot susţine punctul de vedere fără să mă lovesc de contadicţii, fără să reneg anumite "opere"...
Pe dracu! Pot... şi o fac.
Se spune că în artă se pot adopta două atitudini : cea apolinică şi cea dionisacă. Asta trebuie să învăţăm, din asta vom da BAC-ul, indiferent că suntem sau nu de acord cu această clasificare Atitudinea apolinică (Apollo-zeul soarelui) presupune echilibru, măsură, lumină şi raţiune, iar atitudinea dionisiacă (de la Dionysos, zeul vinului) presupune inconştient, întuneric şi lipsa raţiunii. 
Mi-am permis să fiu de părere că un presupus "obiect de artă" creat în "spiritul" atitudinii apolinice nu poate fi considerat a fi artă. De ce? Ei bine, pentru că arta, în opinia mea, nu poate fi cu adevărat creată atât timp cât nu face legătură directă cu creatorul, arta este artă numai atât timp cât este făcută "după chipul şi asemănarea creatorului" (şi când zic "chip", nu mă refer la fizic, ci la materie, substanţă -unii îi zic "suflet"-). Nu poţi fi conştient, raţional şi să creezi ceva memorabil. Nu poţi gândi limpede în timp ce o faci pentru că, regândite, gândurile se modifică, îşi pierd valoarea, devin ordinare, iar rezultatul final devine atât de impersonal, încât nu cred că mai are vreo legătură cu sufletul "artistului" (pe scurt, e mort). Rezultatul poate fi frumos, dar nu este artă, indiferent câtă lume s-ar strădui să mă facă să-mi schimb părerea. Pentru că, pentru mine, arta se crează în acel moment de semi-inconştienţă, când nu  percepi decât gânduri, când nu auzi, nu vezi, nu simţi nimic din exterior, când nu ştii ce ai făcut, pe ce temă, pe ce subiect, cu ce ai început, cu ce vei sfârşi. Când nu mai ştii cine eşti sau ce eşti, sau unde te afli.Când te transpui pe tine ca fiinţă, indiferent cât de urât, mizerabil, ingrat, imbecil, stupid. Când te arăţi aşa cum te vezi, superior, inferior, nesigur, gânditor. Când te regăseşti pe tine cu adevărat şi scoţi la iveală trăsături pe care nu credeai că le ai. 
Asta-i arta pentru mine. Aşa că nimeni nu-mi poate spune că reneg ceva. O carte bună nu este, neapărat, memorabilă. O carte memorabilă este cartea pe care o urăşti din tot sufletul, o carte care te deprimă, care te pune pe gândit, care te oboseşte psihic, dar pe care n-o poţi lăsa din mână, căci pare mai bună decât viaţa în sine( din păcate, exemplarele pot fi numarăta pe degete).
Şi afirm : "Jane Eyre", "Pe aripile vântului", "Mândrie şi prejudecată", "Raţiune şi simţire", chiar şi scumpul nostru "Ion" sau majoritatea literaturii şcolare NU SUNT ARTĂ.

2 comentarii:

  1. "Ipostazele" acestea din punctul meu de vedere sunt doar o moda(spre ex. pe vremea parintilor nostrii nu se clasificau asa)sau chiar un moft din cauza nevoii de a "ridica si rafina" poporul cu efect observabil, asemanator unei frectii la piciorul de lemn.
    Incearca totusi sa privesti aceste ipostaze altfel :
    Apolinic-pasiv-yin-feminin-artistic-calm-cel care OBSERVA
    Dyonisiac-activ-Yang-masculin-practic-energic-cel care EXPERIMENTEAZA
    Privit asa,si OBSERVATORUL creaza prin admiratia lui fata de obiect/persoana/cadru/context,pentru ca oricine este creator prin gand,vorba si fapta.
    Ceea ce nu este de criticat e chiar perceptia fiecaruia despre o/un anumit(a) carte/film/compozitie muzicala/d s.a pentru ca arta este subiectiva.
    Te-as ruga acum pe final daca poti sa dai cateva exemple de ceea ce inseamna arta pentru tine.
    Sandy

    RăspundețiȘtergere
  2. Înţeleg. Numai că eu nu-s corectă şi nu mă pot debarasa de mine, de modul în care eu percep totul. Sunt mult prea subiectivă în tot ceea ce fac, aşa că nu mă simt capabilă să accept ceva ce nu pot simţi.

    Artă pentru mine :
    - Cărtărescu (Travesti, Gemenii)
    - Eliade (Nuntă în cer, Întoarcere din rai, R.E.M)
    - "Un om sfârşit"-Papini
    - "Patul lui Procust" - Camil Petrescu
    - Eugene Ionesco - Însinguratul
    - J. D. Salinger - Franny si Zooey

    RăspundețiȘtergere