sâmbătă, 7 mai 2011

pieces

Niciodată n-o să-mi mai fac planuri de viitor ce să includă o altă persoană; pe oameni nu te poţi baza cu adevărat, ei nu văd mai departe de propria persoană. Pe ei nu-i poţi cunoaşte pentru că au o mie de feţe pe care le împrumută fără să-ţi lase timp să te acomodezi. Ei simt diferit, ei nu ştiu, ei nu văd şi nici nu vorbesc. Ei nu înţeleg. Ei au mândrie, au motive, au orgoliu. Ei au capacitatea de a te face să te îndepărtezi într-o secundă cât pentru o mie de ani. Ei te pot face să regreţi, fie şi pentru o secundă, perioade îndelungate de timp. Ei te pot face să-ţi întorci scârbit, întristat, prostit, privirea. Să te consideri inocent şi să vrei să schimbi asta. Să doreşti să-ţi verşi toată frustrarea, să-ţi urli în gura mare slăbiciunea.Să dai vina pe tine la infinit şi să încerci să îndrepţi totul. Să realizezi că eşti penibil; nu poţi lupta cu morile de vânt.

Un comentariu: