Frumos aici! Frumos să ai o ocupaţie permanentă, ce nu te lasă să gândeşti în exces sau să îţi pui întrebări inutile. Frumos să ştii că-ţi pierzi timpul aiurea şi să nu-ţi pese. Şi, mai presus de toate, frumos să nu simţi nicio bucurie interioară, ci doar o umplutură artificială care te îndeamnă la exces, care te face să-ţi calci regulile pe care le-ai urma ca "om bun". În concluzie, frumos să ştii că deranjezi şi s-o faci în continuare tocmai pentru că frustrarea cuiva înseamnă satisfacţia ta.
Am unele momente când îmi pare rău c-o fac, dar e atât de bine(!) încât îmi zic : "Dă-i naiba pe oamenii imbecili (pentru că numai un om imbecil se lasă intimidat într-o asemenea măsură), eu să fiu fericită!". Şi ştiu că nu sunt fericită pentru că, în opinia mea, fericirea se trage ceva bun, nicidecum din răul altuia. Sunt doar prostesc de veselă şi răutăcioasă.
Şi regret, dar nu suficient cât să mă pot lipsi de asta, nu suficient cât să trăiesc aşa cum ştiu c-ar trebui s-o fac. Prea multe gânduri, prea puţin egoism, te fac un om bun, dar nu unul mulţumit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu