Tot timpul, începutul de toamnă m-a prins tristă şi obosită... Incredibil de tristă, am numărat fiecare zi şi am aşteptat.
Poate de aceea mă simt atât de singură zilele ăstea, pt că nu mă simt în stare să schimb ceva.
Şi cel mai rău e să te simţi singur într-o mare de oameni.
Mi-e dor de tine, de tine şi de tine. Şi-n scurt timp, o să-mi fie şi de tine...

Mă gândesc cât am putut să mă schimb în ultima vreme, în ultima săptămână. Într-un fel, îmi pare ireal. Nu sunt pregătită, nici înainte nu am fost. Dar mă resemnez. De aia sunt om...