Tot timpul, începutul de toamnă m-a prins tristă şi obosită... Incredibil de tristă, am numărat fiecare zi şi am aşteptat.
Poate de aceea mă simt atât de singură zilele ăstea, pt că nu mă simt în stare să schimb ceva.
Şi cel mai rău e să te simţi singur într-o mare de oameni.
Mi-e dor de tine, de tine şi de tine. Şi-n scurt timp, o să-mi fie şi de tine...

Mă gândesc cât am putut să mă schimb în ultima vreme, în ultima săptămână. Într-un fel, îmi pare ireal. Nu sunt pregătită, nici înainte nu am fost. Dar mă resemnez. De aia sunt om...

Iulie, 27

Azi am intrat pe blog, dupa saptamani intregi de absenta. Mi-am privit ultimul post si am vazut 1 comentariu. myhay08... Mihai.


Mihai a murit...
Incerc sa-mi repet incontinuu, ca sa ajung sa fiu constienta de asta. Pentru ca nu cred. Pentru ca stiu ca niciodata nu o sa cred. 
Intr-o noapte, chinuita de insomnii, mi-am zis : "Mihai e mort..."
Nu-ntelegeam. Puteam spune: "Mihai e indragostit.", as fi crezut, as fi inteles. As fi putut spune, "Mihai e fericit.". Si asta as fi inteles... Dar...


Dar nu pot accepta o idee pe care nu o inteleg, pe care nu vreau sa o inteleg. 


Mi-l amintesc pe omul acela mare, mereu linistit, mereu entuziasmat. Vorbind mult, mirosind frumos. Mi-l amintesc ca pe un bun prieten ce te ajuta mereu. Ca pe un om incredibil de rational.
Il vad ca fiind omul cu halat din piesa de teatru... Ca fiind cel care ne-a ajutat cand am dat examen din Altfel. 
Si stiu...


N-o sa te uitam niciodata, Mihai!

Lucrurile în care am încetat să mai cred

Am încetat să cred în gălăgie, în aglomeraţie, în zilele petrecute aiurea. Am încetat să cred în minuni şi-n şansă. Am încetat să mai cred în copilărie şi-n bucuria de a trăi.
Totodată, am încetat să cred în Dumnezeu fără să-mi dau seama că l-aş putea înlocui cu bunătatea oamenilor - am încetat să mai cred şi-n asta (la un moment dat, eram atât de paranoică încât găseam câte un motiv ascuns în fiece gest).
Dar, în primul rând, am încetat să mai cred că sunt un om bun.

Veronika se hotărăşte să...

Astă seară am realizat un lucru. Poate că m-am lăsat influienţată de varietatea de emoţii din ultima zi sau de "cuvintele" altcuiva, dar am simţit ideea în sine ca fiind a mea. Am realizat că nu-s nebuni cei ce acţionează dintr-un impuls şi că ceea ce eu văd ca fiind o tragedie (din exterior), poate fi soluţia cuiva de a se elibera. Am înţeles că n-ai nevoie de tragedii pentru a fi cu adevărat sătul, ci ai nevoie doar de siguranţa că viitorul nu-ţi poate aduce momente mai fericite sau calme, sau liniştite. Că viaţa e un bol de acţiuni ce se repetă; zilnic aceleaşi, făcute, poate, în moduri diferite - dar aceleaşi. 
Am realizat că ai nevoie de curaj pentru a profita de moment; că nu trebuie să te gândeşti la nimeni din exterior, numai la tine şi la felul în care totul capătă contur în tine.
E ciudat cum, pentru un moment, te simţi desăvârşit. Atât de gol şi, totodată, atât de plin încât simţi nevoia să cuprinzi totul fără să faci vreo mişcare. Să mori şi să renaşti şi să laşi să-ţi curgă lumină prin ochi. Să-ţi asumi riscul...
Dar n-am făcut-o; mă-nţepa inima.

Miercuri, 18

Câţi dintre voi nu sunteţi ipocriţi? Câţi dintre voi nu le ţineţi altora lecţii de morală, de etică, nu-i condamnaţi pe ceilalţi când fac o greşeală, cât de mică? Atunci când aruncaţi feţe scârbite şi sunteţi cea mai morală persoana de pe pământ, când găsiţi o mie de moduri în care acel cineva putea evita acea greşeală, Când sunteţi "cel mai" corect "din oraşul acesta".
Câţi nu se ghidează după aparenţe şi nu judecă oamenii după criterii de-a dreptul idioate? Câţi nu se cunosc nici pe jumătate aşa cum sunt, ci-şi ascund narcisismul şi toate toanele sub o faţă prietenoasă? Câţi nu vorbesc fără să înţeleagă cu adevărat cuvintele, fără să realizeze că o propoziţie poate fi o realitate, iar o minciună, cât de frumos învelită, tot minciună rămâne? 
Ştiu că, într-o anumită măsură, şi eu fac parte din acei "câţi". Dar sunt conştientă de asta şi încerc s-o schimb. Încerc să fiu eu, chiar dacă asta mă face un fel de ţintă. Încerc să nu par mai morală decât sunt şi să nu-mi ascund dezgustul faţă de anumite chestii. Pentru că există. Şi pentru că din orice învăţ ceva. Şi pentru că nu mai trebuie să mai regret nimic în viaţă pentru că din orice rahat înveţi ceva.Şi, în primul şi-n primul rând, pentru că am învăţat că persoanele pe care le considerăm mai "bune şi sincere" decât noi sunt primele ce se târăsc în noroi.

Sometimes, its hard to hold on, so hard to hold on to my dreams.